Primavara dulce primavara...

A venit primavara,calendaristic vorbind insa afara este frig: vantul bate, gerul musca cu dorinta din obrajii nostrii iar zapada ne imbie pasii... Soarele inceearca din rasputeri sa castige batalia, insa se pare ca deocamdata se cam lasa alintat de cuvintele suave ale IERNII...
Am trecut de adaptarea la noul si vechiul oras, insa mii de ganduri si idei imi zboara prin cap, zi de zi visez...visez...visez spre noi orizonturi profesionale si personale; nu-mi mai pasa de cei care nu-mi mai impartasesc emotiile (in sensul ca nu mai sufar din cauza micilor rautati) si incearca din rasputeri sa-mi arate calea corecta, cum le place sa-mi spuna, iar eu zi de zi le explic acelasi lucru ca ceea ce este bine pentru unii nu este la fel de bine si pentru mine... Intr-una din zile astea am intrebat pe cineva, care-mi  spunea ca trebuie ( in sensul de obligatie, de impunere) si ca asa este corect (in sensul de regula), cum defineste a trebui si a fi corect? S-a blocat si a spus ca e posibil totusi sa am dreptate, DAR...  nu renunta la principiile ei de viata CORECTE ;)
Si-atunci am plecat zambind mai departe, mie imi este bine in lumea mea, in realitatea mea si a linistii din jurul meu...si mi-am reamintit de cele scrise de Adler :"realitatea fiecaruia difera in functie de unghiul din care observam si este influentata de experientele fiecaruia"; mare dreptate si cat de frumos spus, si tot de la el am invatat ca nu trebuie sa demonstram, sau sa incercam sa aratam cuiva ca NOI avem dreptate...de fapt ambele persoane au dreptate deoarece fiecare vorbeste individual.

Eu ma bucur in continuare de iarna, ma bucur ca aerul rece al diminetii ma trezeste brusc la VIATA si ca dacca dau zapada de pe masina zi de zi este un mic exercitiu de inviorare :)

Sa avem o primvara frumoasa cu mult soare in suflete si lumina sa ne inconjoare zambetele si cuvintele incurajatoare!!!

Acum se scrie PREZENTUL si VIITORUL

Buna tuturor celor imi citesc aceste randuri!
A trecut mult timp si multe s-au schimbat de cand nu am mai scris pe aici...
Am parasit Bucurestiul de cateva luni... SI MA BUCUR CA AM REUSIT!!!!
M-am mutat in Iasi, in orasul meu drag si iubit, unde incep sa renasc, incep sa prind contur si incep sa redevin EU... ma simt ca pasarea Phoenix si simt cum renasc din propria-mi cenusa, simt cum incep sa ma inalt deasupra cerului si sa ma bucur de mine si de viata...Imi dau seama ce greu mi-a fost in Bucuresti si imi dau seama ce crunt m-am luptat cu mine sa ma conving ca si acolo imi este bine,.... dar nu oricat de mult as fi vrut era ceva care ma tragea inapoi si ma facea sa visez la Copou, la Teiul lui Eminescu si la tot ce insemna EU...Iasiul m-a sedus si m-a cucerit incet, incet cu rabdare si mi-a oferit o dragoste cum rar intalnesti in timpurile noastre...nu mi-a promis nimic insa mi-a oferit mai mult decat as fi crezut vreodata ca pot primii: mi-a oferit liniste, pace, iubire, maturizare...mi-a oferit totul iar eu l-am abandonat incercand sa las totul in spate si mi-am dorit sa tintesc spre alte culmi, insa am revenit din nou la el...iar EL m-a privit duios si m-a imbratisat cu soare si lumina iar fata imi era mangaiata de frunzele aramii si galbene care se puneau la picioarele mele intinzandu-mi parca covor de speranta...
 Ii multumesc LUI ca m-a ajutat sa devin TOT CEEA CE SUNT!!! Nu uit sa multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa devin tot ce sunt astazi, multumesc celor care mi-au oferit o vorba buna dar le multumesc si celor care mi-au facut " mici observatii sau critici", pentru fiecare am un cuvant de multumire si recunostinta!
Acum e o noua etapa acum e un nou inceput si e un nou drum ... acum se scrie prezentul si  viitorul... acum simt ca e din nou liniste...

...

Nu am mai scris de foarte mult timp...nu am avut timp sau poate ca nu am mai gasit timpul necesar de a ma uita la mine...stiu ca e o scuza insa e scuza mea :)
Aproape a trecut vara ... s-a dus si a lasat in urma ei multe ...am pierdut si am castigat multe in vara asta...am pierdut zile si am castigat prieteni, am pierdut nopti si am castigat recunostinta, am pierdut lacrimi insa am castigat zambete...si e un mare castig ... am realizat in tot timpul asta ca timpul se duce cu o viteza uimitoare si nu ne lasa timp de regrete sau de suspine; mi s-a reconfirmat cat este de important sa pretuiesc clipele si momentele petrecute alaturi de oamenii dragi ai sufletului meu... M-am pomenit azi gandindu-ma si intreband: hei vreme incotro te duci???unde te grabesti??? inca nu am primit raspunsul insa nu e vreme de gandit e vreme de trait si de iubit...oamenii si viata :)

Criza...

De cateva saptamani la servici toata lumea freamata, toata lumea vorbeste in mod continuu despre criza, despre taierea salariilor, despre situatia care va sa vina incepand cu 1 iunie...si eu sunt afectata de tot ceea ce se intampla, insa mai mare presiune este din cauza energiei si a zumzeitului continuu...
Ma gandesc cu infrigurare la ce va fi, vad oameni care se adancesc pe zi ce trece in teama, frica, deznadezde...si parca isi doresc sa se adanceasca...si incerc din rasputeri sa-i fac sa reuseasca sa vada ca e o etapa prin care trecem acum cu totii...
Mi-e teama pentru oamenii de langa mine, ii vad cum se schimba, cum trec prin stari atat de bulversante incat nu-i mai recunosc...si mie imi este greu si mie imi este din ce in ce mai greu sa fac fata la viata asta cu destule minusuri insa gasesc momente si clipe in care sa fiu fericita, in care sa ma bucur si sa-i multumesc celui de Sus pentru tot ceea ce-mi ofera...incerc sa vorbesc cu cei de langa mine sa vada avantajele crizei, incerc sa-i fac sa vada ca au si alte posibilitati si ca defapt poate fi o etapa spre autodepasire si spre depasirea propriilor bariere...
Dam vina una pe altii, pe toti care au fost si sunt la guvernare insa eu cred ca am stiut sau am banuit cu totii ca va venii si un moment de genul asta...asta am vrut sa-l bagam sub pres si sa nu ne gandim, sa refuzam sa credem ca societatea asta in care non-valorile sunt promovate la nivel de valoare va ajunge sa decada pentru ca oamenii valorosi sa iasa in fata...
Eu nu ma gandesc decat ca este o etapa din care voi avea multe de invatat, ca ma voi maturiza si ca acum sunt fortata sa iau decizii, decizii pe care le tot aman de frica sau de teama...insa zic eu ca acum ma indrept acolo unde sufletul ma duce si mai ales stiiu ca in orice moment sunt eu si ca pot depasii orice mi se iveste in cale...stiu ca acolo unde imi doresc sa ajung acolo voi ajunge si mai stiu ca aceasta criza pentru mine cel putin are menirea sa ma faca mai atenta la cei de langa mine, sa incerc sa fiu acolo pentru ei cand au nevoie...incerc si sunt sigura ca impreuna vom reusii sa mergem mai departe, spre noi cunosteri si noi orizonturi...

visul

De dimineata ma chinuie un vis...habar nu am ce,cum si cand insa stiu ca eram urmarita iar la momentul in care am fost prinsa am fost pusa in fata unui JUDECATOR(asa l-am numit eu) si mi-a fost pusa intrebarea CE FAC EU CU VIATA MEA SOCIALA??? Si am inceput sa-i spun cu ce ma ocup, ce fac eu la munca, ce fac eu dupa munca;  cineva de langa el i-a soptit ca nu merit sa mai traiesc, iar el a zambit ciudat si a zis sa continui...si eu iar am inceput sa spun cate-n luna si-n soare,iar acum langa JUDECATOR era o fata blanda care i-a soptit ca eu nu am inteles intrebarea si mi-a fost din nou adresata intrebarea CE FACI TU PENTRU TINE?CE FACI TU PENTRU VIATA TA?"
Atunci m-am trezit...si de atunci inca caut raspunsul  :)

Multumesc Gina!!!

Astazi am avut o zi extrem de interesanta in care mi s-a pus la grea incercare toata experienta mea in ale psihologiei si toata munca din ultimii 10 ani...si sunt multumita de mine si de rezultatul frumos ce se intrezareste la rasarit...a fost o experienta traumatizanta initial insa cu multumiri in cele din urma...
Am fost la un workshop si acolo la un moment dat am fost impratiti in grupuri de cate 4 persoane in care trebuia sa ne alegem fiecare rolurile: 2 observatori, 1 client si 1 terapeut; nu stiu ce si cum s-a intamplat insa eu am ajuns sa fiu terapeutul...conditia esentiala era ce cei din grupul de lucru sa nu ne cunoastem, sa nu mai fi lucrat inainte unul cu altul...si am inceput jocul...tema pe care trebuia sa lucram era cea a amintirilor timpurii...si incep eu frumusel sa discut cu "clienta mea" si sa-mi notez amintirea timpurie...notez, notez... o rog frumos sa povesteasca mai rar deoarece eu trebuia sa-mi notez absolut tot ceea ce ea imi spunea...clar a fost deranjata si a incercat totusi sa-mi respecte dorinta; dupa ce termin de notat una dintre celalte doua colege care avea rol de observator(ulterior am aflat ca era prietena" clientei mele") incearca sa-mi spuna dur si clar "ai gresit ceva" eu ii raspuns zambind ca nu e niciun fel de problema, ca sigur nu e o greseala ci e un mod de a vedea putin diferit aceeasi problema; se incrunta la mine si simt cum deja tensiunea creste...incerc sa-mi pastrez calmul si linistea si imi continui "terapia"...observ cum "clienta" incearca sa-mi demonstreze ca ea este mult mai bine pregatita decat mine, ca este mult mai valoroasa si ma incita "dragut" sa-i intru in joc...nu fac asta deoarece banuiesc jocul si o las sa mearga singura in directia pe care ea si-o doreste; la intrebarile pe care i le adresez imi raspunde din carti, refuza sa colaboreze si incearca continuu sa-si demonstreze superioritatea; atmosfera devine din ce in ce mai tensionata iar celalalt observator, desigur nu prietena ei, intra in contradictie cu ea ... se simtea intr-un fel "obligata" sa-mi ia apararea...ii multumesc frumos si ii spun ca este ok...jocul se termina iar la sfarsitul jocului suntem rugati pe rand sa spunem cum ne-am simtit,ce s-a intamplat si cum a fost sa ne jucam intre noi;
Prima data vorbeste "clientul" apoi vorbeste "terapeutul" si apoi cei 2 observatori...ce a urmat cred ca va inchipuiti...abia astepta "clientul meu" sa ma denigreze, sa spuna ca "niciodata nu ar lucra cu un terapeut care i-ar fi ca pregatire net inferior,etc." toti cei din incapere nu pricepeau, nu puteau intelege ce s-a intamplat si cum poate un "viitor psihoterapeut" sa emita atatea judecati si cum poate sa incerce sa explice cat de bine pregatita este ea fata de "terapeut"; la ora respectiva inca nu se stia exact cine fusese terapeutul, pentru ca fiind mai multe persoane in aceeasi sala, fusesera desigur si mai multe grupuri...asa ca fiecare incerca sa afle; atunci cand "clientul" termina si eu spun "eu am fost terapeutul" toata lumea e confuza...e nedumerita deoarece unii dintre ei ma cunosteau de la alte conferinte, altii ma cunosteau din cadrul orelor de formare sau unii isi formasera cat de cat o parere despre mine...asa ca deruta e in aer; profesorul si translatorul asteapta mutarea mea...respir adanc fusese dureros sa vad cum un coleg de al meu, care se presupune ca este pregatit sa faca bine, nu are dreptul sa judece sau sa emita judecati de valoare poate sa calce asa usor iin picioare...ok nu ne cunoasteam dar daca cu mine, un coleg face asta ma gandeam eu oare ce ar face cu un cleint care il deranjeaza sau care nu se ridica la cerintele ei???
Revenind ...spun: "eu am fost terapeutul si vreau sa-i multumesc frumos Ginei pentru lectia pe care mi-a oferit-o, ii multumesc frumos ca m-a expus la o situatie ipotetica pe care eu o aveam in cap la un moment dat si mi-era teama de ea deoarece nu stiam cum m-as fi descurcat; ii multumesc frumos pentru ca m-a ajutat atat de mult si ii spun ca din prima clipa am stiut directia spre care se indreapta si spre incerca sa ma atraga, insa nu am vrut sa intru in lupta ei de putere si nicio clipa nu am vrut sa ii demonstrez ca sunt mai buna decat ea; se inroseste si incearca sa se scuze, incearca din rasputeri sa-si gaseasca cuvintele insa aceastea nu reusesc sa ajunga la suprafata...toata sala freamata si toti incerca sa-mi arate gesticuland sau mimand ca sunt alaturi de mine...colega ei , celalt obervator incerca sa o salveze si incearca sa povesteasca ea acum cum au fost lucrurile in fapt, asa ca acum intervine si celalt observator care incearca sa-mi ia mie apararea...ii multumesc frumos si ei insa ii spun ca eu sunt ok si repet din nou cu voce tare ca ii multumesc frumos si ca aceasta experienta m-a facut sa inteleg ca sunt pregatita sa primesc in cabinet orice tip de client, inclusiv un client care doreste din suflet recunoasterea superioritatii in toate sarcinile vietii; lumea se linisteste, profului ii este tradus toata discutia acesta se uita admirativ spre mine si ma felicita pentru interventie si pentru modalitatea mea de a aborda lucrurile; eu le multumesc frumos colegelor pentru aceasta lectie, iar colega Ginei pentru ca nu putea sa accepta situatia imi spune ca daca eu iau totul ca pe o lectie nu e de bine...ma uit la ea ii zambesc si nu ii mai raspund nimic pentru ca nu vreau sa-i exlic parerea mea despre viata si despre lectii"
Se termina pregatirea pe azi, colegele vin si ma felicita si imi spun ca ele sunt alaturi de mine, eu le explic ca nu am luat nimic personal din toata aceasta experienta iar formatorul nostru imi zambeste frumos si imi face cu ochiul la plecare...asa ca plec linistita si in continuare in adancul sufletului meu ii multumesc lui Doamne-Doamne pentru aceasta zi minunata!!!

Incet...incet...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris...insa am traversat o perioada aglomerata plina de invataminte si reflectii...am trecut si printr-o raceala puternica insa cred eu ca am depasit cu bine aceasta raceala...
Asa ca pregatita pentru a merge mai departe cu forte proaspete spre indeplinerea obiectivelor; am un mare vis, alerg cu putere spre indeplinirea lui si oricat de multe piedici si oricat de greu va fi stiu sigur ca voi fi o castigatoare, o sa mi se indeplineasca acest vis, sunt ferm convinsa de acest aspect si oricat de nebunesc ar parea stiu sigur ca Doamne-Doamne de acolo de sus imi indruma pasii spre atingerea telului...e visul meu si cred in EL!
Azi e luni, o noua zi de luni si un nou inceput de saptamana mai frumos decat cele de pana acum, mai luminos de cele de pana acum si mai calduros decat ce a fost pana acum...